Am inceput de curand sa ma uit la acest serial ce contine un intreg univers de explorat. Este interesant sa privesc paralela intre viata personajelor din prezent si trecutul lor arhetipal. In esenta, este reprodusa o istorie personala a oricarui om.
Din cate am inteles eu pana acum, tema principala propusa de serial este: cum arata naratiunea din spatele oricarei povesti de viata? Inconstientul este cel care ghideaza mare parte din alegerile de destin si fiecare om este un personaj dintr-un basm mai mare, unde se intrepatrund mai multe actiuni si planuri. In acest film, Cenusareasa se intalneste cu Alba ca Zapada, zmeii fac cunostinta intre ei si negociaza, iar eroii lupta cot la cot pentru a recupera finalurile fericite. Se pare ca marea provocare din serial este ca toate aceste happy endings au fost compromise de un blestem ce trebuie dezlegat.
Singurul om treaz din poveste inca de la inceput este un copil, Henry, care stie ca misiunea tuturor oamenilor din Storybrooke este sa isi aminteasca cine sunt si sa repare povestile initiale. Pe parcurs, apare o revelatie la mai multe dintre personaje, primul fiind vanatorul care trebuia sa o ucida pe Alba ca Zapada. Prin flash back-uri acesta deduce ca s-a mai intalnit anterior cu oamenii cu care are de-a face. Cea mai dureroasa constientizare este ca si-a pierdut capacitatea de a iubi.
Pentru mine toate metaforele din serial sunt prilejuri pentru a distinge mai bine in ce naratiune ma aflu eu si oamenii cu care lucrez. Provocarile din serial sunt universale: dezmosteniri, copii trimisi spre adoptie pentru a salva bruma de bine dintr-o familie, povestea gemenilor cu destine diferite (de obicei unul este sacrificat), pactul pe care oricine il face cand isi alege o misiune si pretul platit.
Dupa o perioada de analiza personala in terapia psihodinamica, am devenit curioasa de sensurile din spatele oricarei povesti de familie, iar acest serial descrie destul de bine dinamicile de acest fel. Fiecare personaj poate fi o parte din noi sau din trecut si urmarind parcursul eroilor si anti-eroilor, ne facem mai multa lumina in interior.
Sigur ca serialul contine si multe idealuri romantice, despre suflete pereche sau vieti anterioare, care pot parea demodate pentru o minte rationala in 2022. Daca este privit ca o forma de explorare a temelor recurente ale umanitatii poate fi valoros.
Am reflectat mai mult la ideea de pret platit pentru orice dorinta sau ideal, mai ales ca adesea aceste forme de pact au loc inconstient sau automat. Aici apare un personaj, Rumpelstiltskin, care este dispus sa ii scoata pe eroi din dileme, in schimbul unei plati („all magic comes with a price”).
De aici mi-au venit mai multe intrebari: Oare cum am achitat eu alegerea profesiei? La ce anume a trebuit sa renunt ca sa pot avea acest stil de viata din prezent? Ca sa pot avea relatiile pe care le am, ce anume am lasat in urma? Cu fiecare an ce trece, maturizarea vine peste mine cu diferite versiuni ale acestor intrebari si cu raspunsuri aproape directe cu privire la pierderile care vin la pachet. Intr-o lume ghidata de FOMO (fear of missing out) este contra-curent sa imi reprezint faptul ca orice alegere are un cost mai mult sau mai putin ascuns, pentru ca in felul in care este setata lumea acum, pare ca totul este posibil. Dar totusi, nu cred ca pot avea pisica fara sa imi asum ca am par in casa (sigur, sunt niste pisici fara blana, rare si scumpe, pentru care costul ar fi si ca nu vin oameni in vizita, pentru ca par creepy, no offense). Ar fi dificil sa am o profesie care imi da libertate de program fara sa imi asum incertitudinea de venituri care poate veni la pachet. Pot mentine relatii de prietenie profunde si pline de sens pentru ca momentan nu imi dedic timpul unui copil sau familiei. Asta pentru ca sunt om si am energie limitata si ma indoiesc ca le-as putea face pe toate in acelasi timp. Noroc ca sunt basmele sa imi aminteasca asta, desi nu as fi crezut ca ma poate trezi la realitate ceva ce e de domeniul fantasticului.
Vreau sa mai povestesc putin si despre Prince Charming din poveste, care a fost invatat sa respecte toata viata dorintele celorlalti, pana cand in film are un moment de amnezie si este „obligat” de circumstante sa isi construiasca de la zero un Eu propriu si o vointa proprie. Aceasta este experienta multor oameni care se adreseaza terapiei, ajung in punctul in care isi dau seama ca toata viata au mers pe constructia si idealurile altor persoane semnificative, pana cand toate acestea se darama.
Vazand o varietate atat de mare de personaje in acest film (recunosc ca este si ceva obositor de urmarit) mintea mea s-a mai obisnuit (vizual) si cu diversitatea noastra, pentru care normarea si supunerea la un fel de a fi dezirabil este o pura tortura. Obligatia de a fi ca altii, asa cum credem ca este bine, ajunge la un moment dat sa doara fizic. Fiecare om are mitologia sa proprie, este poate mic, un gnom sau o zana si doreste sa faca ceea ce face un gigant, renuntand astfel la partea valoroasa a experientei sale. Imi place sa cred ca orice proces de autocunoastere si terapie onoreaza unicitatea fiecarei persoane, prin drumul descoperirii mitului dominant aflat in spatele oricarei povesti de viata.