Am fost foarte inspirata de cartea „Conceptul Continuum”, a lui Jean Liedloff, care m-a facut sa reflectez la modul profund de functionare al oamenilor si sa imi conturez noua perspectiva despre parenting dupa care ma ghidez.
Conceptul continuum sa refera la faptul ca exista o tendinta instinctuala a oamenilor de a mentine conditiile in care s-a obisnuit sa se simta acasa. Aceste conditii se formeaza din momentul in care copilul este foarte mic: „Cand un bebelus isi formeaza o impresie asupra relatiilor cu tot ce nu este el insusi, el construieste cadrul care ii va deveni casa pentru intreaga viata, la care toate se vor raporta, cu care toate vor fi masurate si echilibrate. Mecanismul sau stabilizator va functiona pentru a-l mentine.” Din perspectiva conceptului continuum, schimbarea este evitata de fiinta umana, pentru ca pune presiune pe echilibrul factorilor interiori strans corelati, intensificand vulnerabilitatea. Nu este de mirare ca exista o rezistenta la schimbare si ca suntem programati sa mentinem echilibrul deja format, pentru ca el corespunde povestii initiale despre ce inseamna a fi om. Chiar daca toate cartile de dezvoltare personala indeamna parintii de astazi sa imbratiseze noi comportamente si stiluri de parenting, eu ii incurajez pe parinti sa actioneze cu blandete fata de propria persoana, intelegand ca niste forte mult mai puternice decat mintea, inconstiente, fac tot ce pot pentru a ocoli schimbarea. Caile batatorite nu se schimba doar pentru ca o carte ne-a prezentat 10 pasi pentru a fi un parinte de succes. Informatia patrunde doar layer-ul mental. Avem cu totii experiente cu lucruri absolut geniale despre care am citit sau le-am procesat mental, dar care sunt foarte greu de aplicat si nu au generat de fapt o schimbare, ci un entuziasm de moment. Acum nu mai este nevoie sa va puneti cenusa in cap pentru ca nu ati trecut la actiune, pentru ca de fapt este ceva dificil de facut. E cat se poate de omenesc.
Ok, insa veti intreba: si acum ca stiu toate acestea, ce urmeaza? Ma relaxez si nu mai fac nimic pentru a fi acel parinte minunat pentru copilul meu?
Sunt in continuare multe de facut, pentru ca in epoca aceasta a fi in acord cu propria natura nu e atat de simplu pe cat pare. Sunt secole intregi de credinte si „continuum-uri” de experinte care au nevoie de refresh. Metoda propusa e diferita si nu are legatura cu a pune presiune pe propria persoana, cu vinovatia sau cu cautarea strategiei perfecte de crestere a copiilor. Nu vine pe filiera lui „nu sunt suficient de…”, pentru ca orice om este deja complet si desavarsit.
Este vorba de o noua abordare, care onoreaza toate darurile nepretuite care se afla la nivel non-mental, subliminal. Este nevoie in continuare de puterea clarificatoare a mintii, dar fara a-i oferi acesteia din urma monopolul. Inconstientul nostru poate opera cu mult mai multe informatii concomitent si are o organizare non-lineara, spre deosebire de minte, care functioneaza mult mai focusat si restrictiv. Vestea buna e ca, in acest taram al inconstientului, parintii au absolut toate informatiile necesare pentru a veni in intampinarea nevoilor copiilor. Acestea sunt imprimate de mii de ani in codul genetic si sunt pline de naturalete si simplitate. Deci a fi parinte nu este un maraton dupa noi cursuri si formari sau carti in voga, ci o reintoarcere la propria fiinta. O data ce parintii lucreaza la nivel profund cu ei insisi si deconstruiesc drumul limitarilor si conditionarilor care i-a indepartat de aceasta chemare inteleapta, pot intampina nevoile copiilor cu bucurie si pace, eliberati de presiunea de a fi din ce in ce mai buni. Asadar, experientele de dezvoltare personala in care se lucreaza profund si asumarea unei abordari mai constiente asupra vietii permit reintoarcerea la aceste daruri. Sunt acele experiente in care se lucreaza cu emotii, se plange, corpul incepe sa dea semnale, revin amintiri si experiente care au nevoie sa fie integrate. Poate fi si experimentarea unui stil de viata mai apropiat de natura, de comunitate, in care ies la suprafata puteri stravechi pe care oamenii din triburi le foloseau cu seninatate. Este o curatenie interioara profunda. Tot ce vine pe cale informationala, retetele sau sfaturile pot sa semene cu un covor frumos de matase pus deasupra unei podele prafuite. Covorul de matase este minunat si poate decora frumos camera interioara, dar doar dupa ce praful nefolositor a fost eliberat. Si da, pentru care vor remedii rapide, vestea este ca aceasta activitate de curatare si lucru cu sine nu se termina niciodata. Ceea ce nu inseamna ca drumul nu devine mai liber, mai usor, pe masura ce sporeste inaintarea in auto-cunoastere. In plus, nu trebuie vazuta ca o munca grea si impovaratoare, ci ca un joc frumos din care atat noi, cat si generatiile urmatoare vor avea de castigat. Daca ar fi sa existe o reteta pentru fericirea copiilor, aceea ar fi ca parintii lor sa fie fericiti si constienti. De acolo, totul e firesc si natural, pentru ca in profunzime, fiinta umana este facuta sa fie fericita, doar ca acest sentiment primordial a fost umbrit de secole intregi de conditionari si constructii despre ce ar trebui sa fim.
Inchei cu realizarea ca acest articol este tot o hrana pentru minte, dar si cu increderea ca in spatele acestor cuvinte am pus multa emotie si incredere in puterea noastra de discernamant. Sunt convinsa ca veti alege experientele cele mai potrivite, care va vor ghida catre acea zona in care totul se intampla la sine, in flow si se coreleaza echilibrat cu tot ce ne inconjoara.
