Sarbatorile vin, triggerele vin, mesele cu proteine animale si boeuf neconsensual devin parte din povestea de Craciun.
Uneori asteptarea acestei vacante este mai placuta decat timpul in sine petrecut cu familia si neamurile curioase despre urmasi, casatorie, salariu si greutate corporala.
Acest articol se poate termina simplu cu recomandarea: evita sa iti vezi famila de sarbatori, mai ales daca stii ca an de an se repeta betia cu tuica fiarta a vreunui unchi libidinos, cearta parintilor despre cat de incalzite sunt sarmalele sau guilt trip-ul care iti ramane in gat, pentru ca nu esti ceea ce se asteptau ai tai sa fii.
Poate totusi te gandesti sa mai profiti de prezenta parintilor, simti recunostinta ca ii mai ai in viata, pentru ca sunt si persoane care se simt si sunt singure de sarbatori. Mai ales pentru cei/cele carora le-a murit un parinte sau ambii, perioada aceasta este plina de tristete, nostalgie si regret, pentru ce nu se mai poate recupera. Piftia facuta de tatal care nu mai este si cozonacul taiat frumos de mama de care iti e dor, pot genera si suferinta si furie sau chiar invidie fata de cei care au privilegiul sa fie parte dintr-o familie, asa disfunctionala, balcanica si nepriceputa la emotii, cum e ea.
Nu stiu cum e familia ta, dar poate ai decis sa mai dai o sansa. Iti cauti locul in aceasta poveste si speri, an de an, ca Mosul va aduce reconciliere sau mai mult adevar, ca se va incheia teatrul ieftin in care toti se prefac ca sunt mai apropiati decat par. Poate de data asta nu va iesi cu scantei, iar anii au avut cumva posibilitatea sa astearna niste constientizari, sansa de a fi vazut/a ca un adult o fi crescut in cuptorul vietii.
E greu de stiut din timp ce o sa gasesti acasa. Niste predictii tot ai si poate iti faci scenarii despre cum ar fi mai bine pentru tine si pentru toata lumea sa relationati.
In primul rand, cel mai important cred ca este atentia sporita la propriile stari, emotii, senzatii, mai ales ca intoarcerea in spatiul fizic si psihic al copilariei poate duce la un regres si te poti intalni cu emotii pe care doar acolo le experimentezi. Sau chiar cu lipsa emotiilor, cu disociere sau numbness, de parca ai fi actor/actrita intr-un film care se desfasoara in prezent. Un Black Mirror romanesc.
Nu ar strica sa te inarmezi cu toate acele instrumente care te-au ajutat sa fii in contact cu tine pana acum si chiar cu un grup de suport, prietenix cu care sa impartasesti tragedia umana si sa o transformi in ceva cu potential amuzant, daca este cazul. Un jurnal, o poza, o ancora, o carte, un ceva care sa te aduca in prezent ajuta mult.
Cateva pauze sunt binevenite si daca ai posibilitatea unui spatiu personal in aceasta vizita, ar fi excelent. Nu este ca si cum tot timpul in care nu v-ati vazut trebuie recuperat intr-un maraton obositor. Social media nu este din pacate un spatiu potrivit de refugiu, pentru ca poate parea ca toti ceilalti o duc mai bine. In plus, cate poze cu sarmale si brazi poti procesa?
Daca ai nevoie de o scuza, spune-le celorlalti ca:
Poti oricand sa joci si la ruleta ruseasca:
Este posibil ca inca de la primul salut sa se declanseze dureri sau furii. Daca mama ta e genul care te imbratiseaza sau te pupa neconsensual sau chiar mai vine si cu replica: „ce e cu bluza asta lalaie pe tine, doar e Craciunul”, deja pica entuziasmul. Sau daca tatal tau miroase a apa de colognie cu iz de visinata-facuta-in-casa sau e prea absent si stangaci si nu stie cum sa arate ca se bucura ca te vede, iar e un debut neprietenos.
Vizitele deja programate pe la nasi, matusi sau rude cresc exponential sansa de a primi intrebari despre cand te mariti si mai ales cu cine, cati copii sunt in plan si cum e cu ratele la casa. Desi poate tu esti single, suferi de inferfertilitate sau o boala mintala cu care abia supravietuiesti, poti oricand sa bagi un sarcasm „maybe I will marry Christmas” sau sa spui ca nu iti permiti copii in rate in aceasta economie.
Datoria chiar nu exista fata de parinti, desi ei cred adesea ca au facut o investitie crescandu-te cu greu. Se asteapta sa le duci gena mai departe si sa vezi si tu cum e sau sa recompensezi in vreun fel contributia lor. Dar tu nu te-ai gandi sa ii ceri unui copil/catel/pisica/iguana sa iti aduca o cana de apa la batranete, mai ales ca e posibil ca generatia noastra sa nu mai aiba apa si nici batranete. Cand un om alege sa isi asume responsabilitatea pentru alta fiinta dependenta, o face (ideal) de drag si fara alte facturi care vin peste timp.
Vor mai fi poate si ceva remarci nesanatoase de tipul „ce ai slabit, ce te-ai ingrasat, ce te-ai inaltat, ce te-ai piticit”, toate demne de delete.
Va fi greu sa iti vezi parintii vulnerabili, cu boli cronice, mai batrani si neputinciosi, cu Colebilul aproape. Dar tu tine Anxiarul si mai aproape, pentru ca nu poti controla trecerea timpului sau faptul ca nimic nu ramane permanent. Eu am realizat ca am ramas cu ideea ca parintii au 50 de ani si eu 20, desi intre timp mai sunt niste ani depusi peste noi toti, pe care am refuzat sa ii vad, pentru ca am crezut ca suntem eterni/e.
Mancarea, acest universal limbaj al iubirii, este un alt punct de cotitura. Intre timp, este posibil ca tu sa preferi quinoa si sa ai aversiune fata de sorici, dar ai tai au ramas pe traditiile lor si se simt lezati daca refuzi. Cred ca totusi ai putea sa le apreciezi eforturile, fara a le trece pe toate prin stomac.
sau poate esti genul care mai poate si cozonac:
Cu lucratorii comerciali sau curierii chiar e in regula sa fii mai bun/a, pentru ca muncesc enorm in aceasta perioada. Mereu m-am intrebat cum se poate ca bucuria multora de a cumpara cadouri se poate baza pe nefericirea si munca multa a celorlalti, dar asa e capitalismul.
In caz ca iti ramane tortul diplomat in gat cand te gandesti la copiii din Gaza care nu au nici apa, probabil esti ca mine. Nu am raspuns la aceasta mare disonanta a existentei si tot ce pot sa spun este ca nu e nimic gresit daca mai apar si astfel de trairi.
Daca esti queer si petreci sarbatorile cu familia, sistemul de suport este foarte important si atentia la tine, astfel incat sa nu te expui mai mult decat iti este comod.
Pe final, eu sper sa fie o iarna cu blandete pentru tine si fara vreo obligatie de a te bucura de sarbatori, e ok daca apare tristetea sau orice altceva, e perfect in regula sa nu iti placa lerul si sa simti ca te-ai plictisit. La fel cum e de bine sa te bucuri ca un copil de brad (ala din padure ideal), de niste zile libere sau de ai tai, mai ales daca sunt ok.
Las si o recomandare de carte pentru cine prefera o varianta mai dizidenta a ideii de familie:
