Categorie: Copii și familie

Categorii
Copii și familie

Dacă ai copii acasă

Să știi că eu nu m-am grăbit să îți dau sfaturi în această perioadă și nici să pun accentul pe cât de greu și complicat e, pentru că știam că există riscul de a-ți induce o stare de neputință, pentru care sunt sigură ca se găsesc niște pseudo-experți, gata să dea soluții simple și greșite, pe bani, sau pe gratis.

Ca om care lucrează de ani buni cu mulți copii, sunt destul de deranjată de această perspectivă care lasă de înțeles că în perioada aceasta copiii sunt un soi de corvoadă, că e greu și ne trebuie mii de webminarii ca să știm să le facem față. Sunt bune cărțile și învățarea în general, dar dacă  fix acum acestea sunt o fugă de la un contact uman cu copilul tău?

Nu aș vrea să crezi că eu visez în roz și că e simplu. E foc continuu, butoane apăsate, totul pe fast-forward, spațiu mic, timp care zboară.

Sunt trecută prin experiență (tocmai de accea știu că nu e cu 3 strategii și gata). Chiar știu cât consum e să stai pe bune în contact cu un copil sau cu mai mulți, să fii acolo, să intri în joc și în poveste, oricând, nu mai zic acum.

Însă, asta se întâmplă nu pentru că ar fi ceva greu la copii, ci pentru că e la mijloc neputința noastră, a adulților. Nu copiii sunt provocarea, dar ca să vezi asta, e nevoie de multă smerenie. Dragonul ești tu.

Te rog doar să îți vezi copilul/i ca pe o ființă capabilă, cu o mare posibilitate de înțelegere și adaptare. Dacă ai citit până aici, ești dintre cei care s-au prins deja și nu îți spun nimic nou.

Cum îi văd eu pe copiii cu care am vorbit în perioada aceasta: flexibili, adaptabili, cu replici foarte bune și cu super reziliență, umor, cu mai multă luciditate decât am văzut la mulți adulți și cu un echilibru foarte bun între ce dau și ce primesc (adică nu o fac pe salvatorii când nu e cazul).

Stai, privește, învață, ia notițe, pentru că expertul de parenting e chiar în casa ta, fără șosete, mânzgălind canapeaua cea nouă cu marker permanent. 

Poate că nu ești așa indispensabil/ă în viața copilului tău pe cât crezi, dar acum mai mult ca niciodată, ești responsabil/ă. Evită te rog „specialiștii” care te tratează și pe tine ca pe un copil dependent de sfaturile lor, cât ar fi criza de mare. Poate o să greșești mult în perioada asta sau vezi mai clar ce nu a fost așezat în relațiile de familie, dar va fi timp de reparat. Chill…

Aș vrea, la final, să îți zic că nu ai nevoie acum de doze mari de vinovăție, în caz că nu a mers tehnica aia de comunicare empatică sau dacă proiectul online de la școală sau grădiniță nu a ieșit așa cool când l-ați pus în practică (și ai dat cu plastilina în ciorbă).

Sunt foarte faine inițiativele de conectare și învățare online, atâta vreme cât nu transferăm  și presiunea pe note și performanțe, la pachet cu bunele intenții. Sau dacă vrem să pară cool și profesionist, să știm că o facem pentru noi, adulții, să ne simțim noi valoroși în continuare. E ok să recunoaștem acest lucru și copiii văd demonstrațiile noastre de forță ca pe un semn de disperare, dar în sinea lor, au amuzament și bucurie că ne străduim.

Dacă ții  tu neapărat, poți simți și vinovăție și tristețe și furie și ce-vrei-tu, că până la urmă oameni suntem și tu ești mai mult decât suficient de bună. În caz că ai uitat.

Categorii
Copii și familie

Schools of blossom: How to raise global citizens

For many of us, school was a rigid way of learning, a necessity for us to be part of the world. When we invite this word into our consciousness, we bring memories and many beliefs about what schooling is about.

Far from being just a place to drop of your kids in order to go at work, school today is the main source of inspiration and guidance, the playground of existence, where so much about your future can be decided. By saying this I want to emphasize the crucial role of a school, but I don’t want to put even more pressure on parents in choosing „the perfect school”. During this transition era of humanity, when dreams and facts collide together, it is even hard to say what ideal education looks like.

We need to see our work in progress and trust our deep nature that guides the path for future generations. For now, we know for sure what doesn’t work: blind authority, relaying on grades as substitutes for joy, superficial discipline, fear-based practices, pressure for kids to know it all, lack of individual approaches and boredom. Thanks to our previous generations, we know have a clear picture of what we can avoid.

My belief is also that, if we dig deep down, we can find many precious gifts that are about to be lost today, because we want something completely different. Qualities like resilience, perseverence, hard work, inner strength, planning skills are very important and many of them were exercised in the public system school. There is this trap, to create something completely different, forgetting that our history is a resource, not a recycle bin full of errors. Giving kids too much freedom at an early age and no boundaries, creating a bubble around them in order to protect them from the real world, could be what I call „the worst good” we can give to them. This will guarantee a generation of lost souls, living in the fantasies of their unhealed adults. Wanting the opposite is a form of incomplete thinking, and it has a compensating nature, not a inspiring one.

For me (and many others) the inspiring view integrates what can be recycled and restored from the past (max 20%) and makes space for what this generation is aiming for: responsible freedom, great love and integrated knowledge (80%). Some of you will ask „but I don’t want my child to be part of this new experiment of alternative education, what if it will fail?” or „this dreamy-like way will crash at the very first touch of reality”.

Even if that scenario turns out to be true, my short response is: „our children will not forgive us for at least not trying to hear their call and honour their true nature. For us, there is no excuse”.

Every new path has a sort of unknowing essence and still, humans went into this realm. Is is our evolutionary path. There are many responsible ways to go into this journey, and it is not about making a change just for the sake of it. So, it is more about experiencing with them, not an experiment (this second perspective views students in an objectified way, as if they are passive receptors). I believe children are so alive and so willing to guide us and show us what they truly need. We need to listen, hear, feel.

About the idealistic, fantasy-like part I can only say that it can be a source of immense treasure only if it is seen as a resource, not a pressure or a perfect goal.

Maybe we can achieve only 2-3 goals from this new alternative view, but imagine how it will ne if we give up and just perpetuate the reward-punishment system. Our children will become a copy-paste version of us, in a world entirely different from ours. Is this fair?

I am so happy to play a small part in this global movement of refreshing schools and my heart was so happy when I created a sample design for a new school, that includes freedom and self-authority, knowledge and real life situations skills, arts and inspiring ways of being in the world, movement and science, discernment and flexibility, love and action. There is so much space for kids to work on their passions on what we called „genius hours” (inspired by schools from abroad), and also to learn about the magic of maths or the enriching effects of literature and poetry. In this process, the teachers and mentors are also rewiring their experience with schooling, learning with the kids from a space of curiosity and free-will.

Of course, this is work in progress, but what I felt when I created coherence and harmony with this design is great confidence. Our children will thank us deeply for truly being in their life as agents of love, fully open and committed to clear the path for them to blossom.

Categorii
Copii și familie

Conceptul continuum si refacerea drumului catre sine

Am fost foarte inspirata de cartea „Conceptul Continuum”, a lui Jean Liedloff, care m-a facut sa reflectez la modul profund de functionare al oamenilor si sa imi conturez noua perspectiva despre parenting dupa care ma ghidez.

Conceptul continuum sa refera la faptul ca exista o tendinta instinctuala a oamenilor de a mentine conditiile in care s-a obisnuit sa se simta acasa. Aceste conditii se formeaza din momentul in care copilul este foarte mic: „Cand un bebelus isi formeaza o impresie asupra relatiilor cu tot ce nu este el insusi, el construieste cadrul care ii va deveni casa pentru intreaga viata, la care toate se vor raporta, cu care toate vor fi masurate si echilibrate. Mecanismul sau stabilizator va functiona pentru a-l mentine.” Din perspectiva conceptului continuum, schimbarea este evitata de fiinta umana, pentru ca pune presiune pe echilibrul factorilor interiori strans corelati, intensificand vulnerabilitatea. Nu este de mirare ca exista o rezistenta la schimbare si ca suntem programati sa mentinem echilibrul deja format, pentru ca el corespunde povestii initiale despre ce inseamna a fi om. Chiar daca toate cartile de dezvoltare personala indeamna parintii de astazi sa imbratiseze noi comportamente si stiluri de parenting, eu ii incurajez pe parinti sa actioneze cu blandete fata de propria persoana, intelegand ca niste forte mult mai puternice decat mintea, inconstiente, fac tot ce pot pentru a ocoli schimbarea. Caile batatorite nu se schimba doar pentru ca o carte ne-a prezentat 10 pasi pentru a fi un parinte de succes. Informatia patrunde doar layer-ul mental. Avem cu totii experiente cu lucruri absolut geniale despre care am citit sau le-am procesat mental, dar care sunt foarte greu de aplicat si nu au generat de fapt o schimbare, ci un entuziasm de moment. Acum nu mai este nevoie sa va puneti cenusa in cap pentru ca nu ati trecut la actiune, pentru ca de fapt este ceva dificil de facut. E cat se poate de omenesc.

Ok, insa veti intreba: si acum ca stiu toate acestea, ce urmeaza? Ma relaxez si nu mai fac nimic pentru a fi acel parinte minunat pentru copilul meu?

Sunt in continuare multe de facut, pentru ca in epoca aceasta a fi in acord cu propria natura nu e atat de simplu pe cat pare. Sunt secole intregi de credinte si „continuum-uri” de experinte care au nevoie de refresh. Metoda propusa e diferita si nu are legatura cu a pune presiune pe propria persoana, cu vinovatia sau cu cautarea strategiei perfecte de crestere a copiilor.  Nu vine pe filiera lui „nu sunt suficient de…”, pentru ca orice om este deja complet si desavarsit.

Este vorba de o noua abordare, care onoreaza toate darurile nepretuite care se afla la nivel non-mental, subliminal. Este nevoie in continuare de puterea clarificatoare a mintii, dar fara a-i oferi acesteia din urma monopolul. Inconstientul nostru poate opera cu mult mai multe informatii concomitent si are o organizare non-lineara, spre deosebire de minte, care functioneaza mult mai focusat si restrictiv. Vestea buna e ca, in acest taram al inconstientului, parintii au absolut toate informatiile necesare pentru a veni in intampinarea nevoilor copiilor. Acestea sunt imprimate de mii de ani  in codul genetic si sunt pline de naturalete si simplitate. Deci a fi parinte nu este un maraton dupa noi cursuri si formari sau carti in voga, ci o reintoarcere la propria fiinta. O data ce parintii lucreaza la nivel profund cu ei insisi si deconstruiesc drumul limitarilor si conditionarilor care i-a indepartat de aceasta chemare inteleapta, pot intampina nevoile copiilor cu bucurie si pace, eliberati de presiunea de a fi din ce in ce mai buni. Asadar, experientele de dezvoltare personala in care se lucreaza profund si asumarea unei abordari mai constiente asupra vietii permit reintoarcerea la aceste daruri. Sunt acele experiente in care se lucreaza cu emotii, se plange, corpul incepe sa dea semnale, revin amintiri si experiente care au nevoie sa fie integrate. Poate fi si experimentarea unui stil de viata mai apropiat de natura, de comunitate, in care ies la suprafata puteri stravechi pe care oamenii din triburi le foloseau cu seninatate. Este o curatenie interioara profunda. Tot ce vine pe cale informationala, retetele sau sfaturile pot sa semene cu un covor frumos de matase pus deasupra unei podele prafuite. Covorul de matase este minunat si poate decora frumos camera interioara, dar doar dupa ce praful nefolositor a fost eliberat. Si da, pentru care vor remedii rapide, vestea este ca aceasta activitate de curatare si lucru cu sine nu se termina niciodata. Ceea ce nu inseamna ca drumul nu devine mai liber, mai usor, pe masura ce sporeste inaintarea in auto-cunoastere. In plus, nu trebuie vazuta ca o munca grea si impovaratoare, ci ca un joc frumos din care atat noi, cat si generatiile urmatoare vor avea de castigat. Daca ar fi sa existe o reteta pentru fericirea copiilor, aceea ar fi ca parintii lor sa fie fericiti si constienti. De acolo, totul e firesc si natural, pentru ca in profunzime, fiinta umana este facuta sa fie fericita, doar ca acest sentiment primordial a fost umbrit de secole intregi de conditionari si constructii despre ce ar trebui sa fim.

Inchei  cu realizarea ca acest articol este tot o hrana pentru minte, dar si cu increderea ca in spatele acestor cuvinte am pus multa emotie si incredere in puterea noastra de discernamant. Sunt convinsa ca veti alege experientele cele mai potrivite, care va vor ghida catre acea zona in care totul se intampla la sine, in flow si se coreleaza echilibrat cu tot ce ne inconjoara.

 

27067351_1955872341398411_708859805983517814_n