M-a impresionat foarte mult aceste serial si voi incerca sa prezint cateva reflectii personale, fara a introduce multe spoilere.
Povestea este concentrata in jurul unei familii marcate de saracie, abuz de substante si traume. Personajul principal, un copil de 12 ani, incearca din rasputeri sa armonizeze echilibrul pierdut, reusind sa inteleaga si sa actioneze in moduri complet neasteptate pentru varsta lui.
Serialul m-a facut sa ma gandesc la totii copiii parentalizati, loviti prematur de constientizarea faptului ca parintii lor sunt neputinciosi si ca supravieturea lor depinde de actiuni greu de conceput in perioada considerata cea mai lina si protejata: copilaria.
Actorul principal joaca magistral, ceea ce mi-a adus admiratie si compasiune. Daca a reusit la o varsta atat de frageda sa cuprinda atat de multe adevaruri incomode despre realitate, probabil ca nu ii este straina suferinta.
M-am gandit adesea ca si mie mi se spunea cat de matura si inteleapta eram si o vreme am crezut ca e un semn bun. Dar vai, ce pret platesc copiii care isi forteaza dezvoltarea si cat de grea este recuperarea dupa inocenta pierduta.
Ma fascineaza ca acest copil reuseste sa isi gaseasca curaj, resurse pentru a-si sustine parintii si fratele, desi nu are satisfacuta nevoia de baza: siguranta. Traieste intr-un mediu imprevizibil si se straduieste sa gaseasca solutii, cand tot ce ar avea de facut este sa se joace si sa viseze.
Fratele sau se alege cu un soi de mutenie de ordin psihologic, dupa un moment traumatizant cu tatal lor iresponsabil, iar Eli devine vocea familiei. Pe termen scurt, mama sa si tatal vitreg reusesc sa mentina un soi de fericire conjugala, dar precaritatea ii va aduce in situatii in care viata le este pusa in pericol.
Ce imi mai place la serial este ca aduce in discutie si pericolele sistemice, care vin de la afaceri dubioase ale unor oameni cu prea multa putere si prea putine intentii bune.
Mama lor este o femeie sensibila, vulnerabila, predispusa unor relatii de cuplu toxice (aici ma refer la un partener nou care apare pe parcurs ca un fals salvator), dupa ce tatal vitreg al copiilor dispare, iar cu el toata sustinerea. Este dureros sa vad o femeie ajunsa la capatul puterilor, care se lupta pana in maduva oaselor cu o dependenta care o anesteziaza pe termen scurt de la durere.
Ca orice simptom care nu vine fara o bruma de resurse, fratele lipsit de vorbe al lui Eli are niste puteri neobisnuite si reuseste sa vada flash-uri intuitive legate de viitor, ceea ce ii da un aer mistic si salvator.
O alta linie interesanta de urmarit este relatia celor doi frati cu tatal lor biologic, absent de multi ani si inecat in alcool si carti. Fiind singura ruda disponibila, acesta ajunge sa se ocupe (mult spus) de cei doi fii ai sai si sa-si constientizeze rateurile parentale. E emotionant de vazut cum si in cel mai adanc abis, omul si gaseste o scurta chemare spre sanatate. Din fericire, Eli isi mai gasise un substitut de tata/bunic (prieten de familie) si nu se trezeste complet incepator in relatia cu o figura masculina.
Sigur ca filmul are si o doza de actiune, personaje malefice si amenintari de tot felul. Pentru mine insa, amenintarea cea mai mare mi se pare invitatia pe care o are un copil de a ocupa locul ramas vacant al parintilor sai.
Poate ca si tu ai trecut prin asta si cel putin partial, ai facut un salt fortat in timp si a trebuit sa iei decizii care nu erau de competenta ta, sa asisti la discutii care nu te priveau si sa gasesti sustinere inafara nucleului familial. Poate a trebuit sa iti ingrijesti un parinte sau frate bolnav sau sa ai grija de o sora fragila si simti ca nu mai ai banda pentru a avea copii, pentru ca simbolic, ai avut deja.
Daca este asa, acest film te va misca, va repune in scena momente care poate ca ti se pareau firesti, dar nu erau. Asta pentru ca un copil are nevoie de protectia calda a varstei inocentei, de iubire si suport emotional, pentru a putea sa se descurce ca adult. Parentificarea unui tanar nu il intareste si nu ii da forte noi asa cum pare. Apar resurse scose din piatra seaca, dar este preferabil sa le fi accesat altfel, pe un drum mai bine asezat. „Lasa ca uite ce bine a ajuns Mirel”, ramane doar o consolare facila, ar fi putut fi si mai bine daca nu i se rapea copilaria.