Am imbinat diverse postari online din 2016, fara legatura intre ele.
- E clar in teorie: atata vreme cat fericirea noastra depinde de factori externi, avem o stare de bine fluctuanta. Ma intreb insa cum sa echilibram faptul ca suntem aici si traim aceasta viata cu toate experientele ei, cu aceasta stare de neutralitate, de sustragere din ecuatia intamplarilor? Cat sa ramanem in „a fi” si cat sa ramanem in „a trai”? Cum sa simti ca esti in pace si ca traiesti viata la adevarata sa temperatura? Cum sa fii si budist si bucurestean in acelasi timp?
- Pornind de la ce mi-a zis un prieten ca a zis Plesu, „mai mult citeaza decat citeste”, am revenit la un gand mai vechi: ce ar fi sa citam mai des oamenii care nu au devenit inca celebri? Iar despre cat citim, cred ca mai mult sau mai putin voluntar citim mult, intrebarea este: ce citim? Asa cum spunea bunica, „foamea este cel mai bun bucatar”. Numai ca atunci cand vine vorba despre foamea de informatii, cred ca avem tulburari alimentare: de la consum compulsiv la anorexie.
- Desi ne dorim lucruri, pare ca in adancul sufletului, uneori nu ne asteptam cu adevarat sa le obtinem. Ca fiinte obisnuite cu un univers predictibil, actionam mai degraba conform asteptarilor (ceva este mai probabil sa se intample). In ecuatia asta, dorintele au 2 sanse: fie ne frustreaza pentru ca raman doar la nivel imaginar (deci raman improbabile), fie ne invita sa le trasformam in asteptari. Cu cat suprapunem mai tare asteptarea cu dorinta, cu atat suntem mai congruenti si aliniati si traim in armonie (Sursa de inspiratie)
- Reflectam asupra faptului ca inainte de a batatori o cale noua, este nevoie sa avem cateva drumetii pe caile deja trasate de umanitate. Am pornit de la faptul ca Mihaly Csikszentmihalyi spunea ca „memes (un fel de pattern-uri de comportament, gandire, simtire, credinte, preluate din generatie in generatie) must be learnt before they can be changed”. M-am intrebat adesea cand am avut niste experiente in care am fost mai constienta decat inainte: cum se face ca a trebuit sa fiu partasa la hipnoza colectiva pana acum? Pare ca inainte de a reinventa roata trezirii este nevoie sa ne plimbam o vreme cu rotile ruginite ale epocilor trecute.
- Cand merg cu metroul ma gandesc la metode de a face viata urbana mai frumoasa. Una dintre idei era ca mesajul vocii de la metrou sa nu se rezume doar la „atentie, se inchid usile!”. Sa fie ceva de genul: „atentie, mai sunt 172 de zile din anul 2016, cum ti le vei petrece?”, sau „atentie, in acest moment 1200 de oameni vii respira in acelasi timp cu tine in acest metrou; cu 70.000 de ani in urma fix atatia oameni populau intrega planeta” sau „atentie, iti petreci in medie 2 ani din intreaga viata calatorind cu metroul, chiar vrei sa iti folosesti timpul asta ca sa te bati pentru scaunul ala liber?”
Pentru directia Diversitate, schimbati magistrala Drumul Taberelor cu Pacii.
Urmeaza statia Piata Iubirii sau Tristor?
Te Bucuri(ca)esti?
Sursa: online